Evolutia cazului Tarau-Lele-Panait a dovedit meschinaria unui sistem din care fac parte inca personaje care nu au trecut inca de mentalitatea unui simplu militian de Bucuresti, smecheras cu relatii, servil, dar pus pe capatuiala. Dar a mai dovedit ceva. Ca anumiti politicieni sunt in stare sa calce pe cadavre, sa lase manjita onoarea unui om si a unei institutii doar de dragul unei sume de bani.
Vom dovedi in cele ce urmeaza toate aceste acuzatii, cu speranta ca persoanele incriminate aici nu se vor mai ascunde la nesfarsit sub roba sau in spatele unei sigle de partid. Poate a venit timpul ca procurorul Cristian Panait sa nu mai fie considerat un eretic. Ci victima unei masinatiuni politice diabolice.
Totul a inceput cand Tarau senior a devenit prefect de Bihor, platindu-si regulat "taxa de protectie" la PSD. Fiul sau, Adrian Tarau, creierul operatiunilor ilegale cu carburanti din Bihor a intrat si el repede in PSD pentru a calca pe urmele tatalui. Dar planurile de viitor ale familiei au fost demolate de un procuror, Alexandru Lele, care a depistat ilegalitatile familiei.
L-a si arestat pe junior. Din acel moment insa, magistratul s-a condamnat singur si a devenit tinta unei campanii care s-a finalizat cativa ani mai tarziu cu excluderea sa din Ministerul Public, moartea unui procuror si fuga spectacu-loasa a lui Adrian Tarau in Statele Unite ale Americii.
In acest caz complex, cateva nume si declaratii trebuie retinute de la bun inceput. Ele constituie esenta. Numai prin ele putem vedea acum, dupa doi ani de la inmormantarea dosarului, ca toate actiunile au fost premeditate. Primul nume este al procurorului Alexandru Lele, alungat din Parchet pentru instrumentarea cazului si aresta-rea lui Tarau.
Iata ce spunea in anul 2002 procurorul Lele despre cazul mafiotului Tarau: "In acte se vede imixtiunea primului
