Introducerea cotei unice de impozitare intr-o economie vraiste ar reprezenta un prim pas pentru scoaterea la suprafata a circuitelor financiare subterane. Asta daca masura ar fi insotita de o inasprire drastica a pedepselor pentru incalcarea disciplinei financiare sau macar de aplicarea fara discriminare a legislatiei deja existente.

In societatile dezvoltate, evaziunea fiscala, spalarea banilor prin tot felul de firme-fantoma etc. sunt considerate crime de maxima gravitate nu doar pentru ca ele priveaza bugetul de sume uriase, dar - in primul rand - pentru ca afecteaza grav un intreg sistem. Destabilizeaza o intreaga societate.

Sa nu uitam ca in Statele Unite celebrul Al Capone a sfarsit la Alcatraz nu pentru asasinatele comise, ci pentru evaziune fiscala.

Cata vreme unele firme sunt favorizate, beneficiaza de esalonari, reesalonari sau chiar scutiri de datorii, iar altele sunt verificate la sange, ba chiar trebuie sa dea spagi consistente pentru a functiona onest, nu poate exista o economie de piata veritabila, bazata pe concurenta loiala, pe legea cererii si ofertei, pe inteligenta, initiativa si munca rentabila.

Favoritismul cu spate politic, avand ca scop imbogatirea unei clientele oculte pe cu totul alte criterii decat cele ale economiei de piata autentice, este cauza principala a haosului din Romania si, implicit, a polarizarii acute a societatii.

Pe de-o parte avem o clasa de oameni foarte bogati, care, in mare parte, isi datoreaza averile jafului pe seama avutului public si privat, iar pe de alta parte avem o clasa de amarasteni, care au depins (sper ca mecanismul sa nu se perpetueze) de diverse pomeni, date tocmai pentru a le obtine voturile.

Voturi care sa mentina la putere protectorii imbogatitilor de revolutie si astfel sa inchida cercul vicios. Clasa mijlocie este extrem de firava to