Intre directivele CE si "campionii nationali", guvernele europene ii prefera pe cei din urma. Reforma ajutoarelor de stat nu este privita cu ochi buni. Despre "campionii nationali" si necesitatea sustinerii lor prin ajutoare de stat si facilitati fiscale se vorbea la timpul prezent cu cateva decenii in urma.
Evolutia fireasca a Uniunii Europene catre o adancire a integrarii economice si dezvoltarea pietei unice interne au trecut pe un plan secundar discutiile pe aceasta tema.
Incepand din 2004 insa, "campionii nationali", respectiv marile companii nationale publice si private, au revenit in prim plan, guvernele a trei dintre cele mai puternice economii ale Uniunii Europene devenind extrem de preocupate de gasirea unor solutii pentru sustinerea si fidelizarea acestora.
Deschiderea pietelor central si est-europene, aderarea a zece noi membri, reformele fiscale favorabile investitorilor, forta de munca relativ ieftina, au determinat migrarea marilor companii vestice.
Efectele imediate – dezindustrializarea, mai putini bani la bugetele publice si mai putine locuri de munca, au pus tari ca Franta, Germania si Marea Britanie in situatia de a cauta solutii, iar revenirea in actualitate a politicii de sprijinire a marilor companii nationale, cu riscul de incalcare a regulilor concurentei stabilite de UE, pare a fi una dintre acestea, cea mai facila.
CE si tarile membre nu sunt gand la gand cu bucurie
Cele trei tari se afla in contratimp cu reformele anuntate de noul comisar responsabil cu concurenta in Uniunea Europeana, Neelie Kroes.
In timp ce acestea cauta noi formule de sprijinire a acestor companii, formule care fie "ocolesc" cadrul legal european, fie il ignora, comisarul a anuntat ca principala sa preocupare este determinarea statelor bogate ale UE sa renunte la atragerea investitorilor prin acordar
