La inceputul acestei saptamani ministrul educatiei, Mircea Miclea, a aprobat prin ordin reinfiintarea Consiliului National al Reformei Invatamantului (CNRI) compus din 30 - 40 de membri ce activeaza in toate segmentele sistemului educational: de la invatatori pana la academicieni. Atributiile acestui organism sunt: participarea la elaborarea si dezbaterea orientarilor generale ale politicilor educationale, examinarea principalelor proiecte ale reformei invatamantului, din perspectiva coerentei, pertinentei, eficientei folosirii resurselor si a calitatii rezultatelor, identificarea si analizarea cauzelor eventualelor blocaje, dezechilibre si disfunctionalitati in procesul reformei invatamantului.
Nu ne indoim de necesitatea reinfiintarii CNRI cu atat mai mult cu cat se stie ca provocarilor de orice tip societatea le raspunde cu educatii specifice. Scoala trebuie sa fie axul schimbarii, al mentalitatilor in primul rand - cel putin la fel de importanta ca schimbarea si reconstructia economica si a institutiilor democratiei. In primul rand apare dificultatea formarii educatorilor (profesorilor) obisnuiti la noi cu demult depasita in Occident invatare de mentinere sau mai pe sleau reproducerea prin repetitie mecanica a valorilor trecutului.
Societatea europeana de azi in care vrem - nu vrem, putem - nu putem, vom fi mai devreme sau mai tarziu integrati, are nevoie de oameni care anticipeaza viitorul, il proiecteaza si il construiesc, nu il asteapta sau il intampina.
Asteptam de la CNRI definirea "competentelor-cheie" si un curriculum adaptat acestora. O solutie ar putea fi chiar preluarea si adaptarea "modelului japonez" fundamentat in anii '80 in cadrul caruia, printre altele, sunt prioritare obiectivele ce vizeaza:
•stimularea aptitudinilor elevilor de a gandi in mod independent si de a lua decizii adecvate;
•dezvoltarea sociabilitati
