Fanii lui Basescu si votantii fideli ai Aliantei vor accepta cu greu ideea ca decizia PSD, de a-l arunca in lupta pentru primaria Capitalei pe Marian Vanghelie, reprezinta o optiune serioasa. Campania electorala si rezultatul votului din 3 aprilie s-ar putea totusi sa-i surprinda.
Primarul care este nu-i o gluma. Formula memorabila, eticheta lipita perfect pe fruntea relativ ingusta a lui Marean Vanghelie, defineste, in acelasi timp, si un prototip de politician roman.
Timp, semidoct si tupeist, profitor si lipsit de scrupule dar cu lipici la mase – sau, ma rog, la o anumita parte a lor - genul de care te lovesti peste tot in Romania, de la primariile de tara sau de mari orase, la prefecturi sau in fruntea consiliilor judetene. De la o regiune la alta difera intre ei doar prin anumite nuante specifice.
„Care este“ in Ardeal e musai si antimaghiar, vezi Ghita Funar. Oltenii se puteau lauda pina nu demult cu Mischie, „care este“ acum, tot la Gorj, galacticul subprefect Morega, atras pe orbita Aliantei de catre liberali, dupa ce a parcurs smechereste intreaga constelatie de partide.
Imediat ce treci Milcovul dau de Oprisan, „care este“ si el, dar care nu-l intrece totusi pe Dumitru Sechelariu, emblematicul „bour“ al Moldovei. Dar dincolo de aceste diferente regionale, toti au ca numitor ceea ce a ramas tot ca o formula memorabila, imediat dupa prezidentialele de la sfirsitul anului trecut, drept Romania lui Nastase.
Din acest punct de vedere, politic vorbind, putem spune ca daca exista un Bucuresti al lui Vanghelie, acesta e in mare masura capitala Romaniei lui Nastase. Dar acesta e doar primul motiv pentru care, „primarul care este“ nu e o gluma. Cine voteaza de regula cu PSD la Bucuresti, va vota cu siguranta si cu Marean. Al doilea, si cel mai important motiv e ca Vanghelie mai are ceva in plus.
C
