Orice-ati spune, puterea – de a conduce o tara, un Guvern, un minister, o asociatie, o fundatie, ceva ce se preteaza la a fi condus – deformeaza personalitatile celor care ajung in frunte.
Altminteri, persoane cu un dezvoltat simt al umorului, chiar joviale – unele fete politice ale momentului cad in pacatul conducatorilor care – odata ajunsi acolo unde si-au dorit – incep sa devina suparaciosi, suspiciosi, chiar ranchiunosi. Asa se intampla si in cazul nostru specific: guvernantii, si chiar presedintele, maraie la jurnalisti. Mai in gluma, mai in serios, dar isi arata coltii.
La inceput a fost presedintele, care se preta la intretine o conversatie, dezonoranta pentru domnia-sa, cu un reporter de televiziune care, vezi Doamne, acea televiziune, avea ceva cu domnul Basescu. Nu era asa! Dar si sa fi fost asa, din postura de presedinte al tarii ai alte mijloace la indemana, pentru a-ti arata o anumita nemultumire.
Plus ca, fie vorba intre noi, frustrarile presedintelui ar trebui sa aiba o cu totul alta motivatie, decat cea privind relatia cu presa, atata vreme cat nu se ajunge la calomnii sau dezinformari. Am folosit cuvantul "frustrari" intentionat, pentru ca stiu ca ii este drag unui anumit consilier prezidential si m-am gadit sa-i intru in gratii.
A fost, apoi, anuntul de introducere a cotei unice de impozitare. Entuziasm total. Chiar si in randul jurnalistilor care isi duc existenta prin intermediul micro-intreprinderilor, carora le-a crescut impozitul pe profit de la 1,5 la 3%. Toti au spus: "Da, nu ni s-a dat, ci ni s-a luat, dar, la nivel national, se merita!".
S-a anuntat, ulterior, corectarea morala si, deci, financiara, a pensiilor. FMI-ul a protestat molcom – de fata cu presa – dur – in prezenta autoritatilor. Premierul Tariceanu a reactionat prompt: "Nu FMI-ul conduce tara! Vom majora pensiile, cu s
