Imi cuvântează Haralampy în timpul jurnalelor tv, din ziua în care prima pagină a acestora s-a eliberat pentru câteva minute de Mutu1) şi de mamy Adriana Iliescu:

-Şi ce dacă Octavian Belu declară reporterilor tv că nu mai vrea să fie antrenor la echipa feminină de gimnastică a României? Mare brânză! Şi-a trăit traiul, şi a mâncat mălaiul Oanei Petrovschi (chestiune cu care sunt ambii de acord)... Medalii-medalii, onoruri-onoruri, dar nici aşa: să nu mai aibă somn şi linişte denigratorii şi intriganţii, asta e chiar culmea necuviinţei... Am spus ceva nepotrivit? mă întreabă.

-Nu, dar fi atent: să treci strada numai prin locuri marcate...

-Adică mă crezi tâmpit?

-Eu?

-...În concluzie, stimate domnule vecin şi preten, vom trece la alte discipline sportive, unde perspectivele sunt cel puţin la fel de minunate. Cum ar fi, de exemplu, karatele în variantă danubiano-pontică, a cărei gală a fost inaugurată recent şi filmată la o şcoală din Constanţa. Este singura disciplină sportivă cu şanse de a ocupa locul oinei, fostul nostru sport naţional şi despre care, oricum, nu se mai ştie mare lucru...

Da, aşa e: abia după ce am văzut la televiziune gala de box thailandez împestriţat cu păruială daco-balcanică de la o şcoală din respectivul municipiu, ne-am dat seama cu Haralampy ce fete faine şi vânjoase la bătălii avem. De nu ni le-ar deochea vreun dascăl! Doamne, am fost atât de mândri de ele, încât noaptea le-am visat viteze şi intransigente mame de... Ştefan cel Mare din poezia bolintineană (şi Sfânt după ce a rezolvat cu turcoaica de la Soci...), spunându-i marelui domnitor venit să se jeluie la uşă, după o bătălie pierdută cu turcii:

De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu...

Bineînţeles, ton rece şi insensibil.

Aerim!

Fix ca turcii