- Editorial - nr. 34 / 18 Februarie, 2005 Posterul (foarte reusit!) din trecuta campanie electorala, care il prezenta pe candidatul la Presedintie, domnul Traian Basescu, salutand militareste (si marinareste!), zambitor si increzator in izbanda, cu palma intinsa la un inchipuit chipiu, alaturi de sloganul "Sa traiti bine!", a ramas undeva in urma, cufundandu-se, tot mai mult, in ceata trecutului si a amintirilor. Unii au si crezut ca vor trai ceva mai bine! Sloganul si zambetul acela de ocazie, amagitor si confectionat, a fost o abila capcana in care multi au cazut. A fost o frumoasa cacealma, care a placut si romanului peste care in ultimul timp s-au pravalit scumpirile, in cascada, ale traiului zilnic: Dus cu presul, acum, in postura celui pacalit inca o data de smecherii mai-mari ai zilei, dupa ce strecoara printre dinti o "multumire" si obisnuitele trimiteri la origini, insotite de injuratura traditionala, se vede sfatuit de premierul Tariceanu sa mai "stranga cureaua". Numai ca "biet roman saracul" o tot strange, intrebandu-se inca naiv: "Pana cand?". Iar pana a afla un raspuns la intrebarea lui "naiva", constata ca, printre alte multe pacate, Guvernul Tariceanu sufera si de urmatoarele: 1) o crasa lipsa a realismului politic; 2) ambitia de a se asemana, pana la contopire, cu CDR si a imita PSD, in unele privinte; 3) incapatanarea de a privi doar prin curtile altora, ca si cum prin ograda proprie nu ar avea destui corupti, imbogatiti peste noapte, baroni locali si noi ciocoi. 1. Unui atent observator si analist politic, acum, cand paharul este pe cale sa se umple, nu-i este greu deloc sa descifreze, in ultima vreme, o anume disperare a membrilor Guvernului Tariceanu, pe masura ce cabinetul incropit din PNL-PD-UDMR-PUR se izbeste de tot mai multe probleme care il asaza intr-o dificultate si o pozitie delicata, care uneori pare de nedepasit. O dovedeste, intr-u