In miezul fenomenului

O pluralitate de subiecte invadeaza paginile culegerii mai sus mentionate, ceea ce nu anuleaza o orientare de fond. Nicaieri criticul nu intocmeste recenzii de conjunctura, consemnari conventionale expirate in ziua urmatoare. Ca e un observator al adancimilor o probeaza si faptul ca pricepe organic evolutia literaturii romane, o judeca dinauntru, cu intuitia structurilor si a valentelor productive. O dimensiune in plus a investigatiilor sale e plasarea operelor romanesti in contextul miscarilor de idei europene, asocieri subtile si exacte care sprijina "exercitiile de admiratie", dupa formula lui Cioran. E o trasatura care e mai palida la unii cronicari literari din tara. La E.R., literatura romana inceteaza de a fi un corp izolat, marginal, inchis spiritual, ci devine o parte componenta a unei emancipari pe intregul continent, care permite iradieri si inrudiri de prim rang. Astfel, la Mateiu Caragiale criticul surprinde frumusetea barbara a scriiturii, rezultat si al intersectiei Estului cu Vestul. E un tinut unde coabiteaza voluptatea decolarii spre legenda si fantastic cu impulsul de a cotrobai si prin subterane. La hotarele Rasaritului totul nu e privit cu gravitate. Subliniam mai inainte cat castiga analiza in oglinda, stabilind conexiuni si avanposturi stabile. Aventura Crailor e caracterizata in relatie cu rigoarea si claritatea romanului francez. Levantul e locul magic, unde vine sa moara Occidentul, conchide cu plasticitate E.R. Daca prin Mateiu Caragiale e expusa starea unui dandy tulburat si frustrat, el nu se inscrie totusi in suita "metafizicienilor disperarii" din Estul si Sud-Estul Europei. Criticul insiruie ca termeni de referinta pe polonezul Bruno Schulz, pe cehul Kafka, pe croatul Krleja, pe triestinul Svevo. Elocventa e din aceasta prisma si confruntarea la care supune proza lui Mircea Eliade. Pentru autorul Nopti