Şapte sute treizeci
de paşi
pentru Piter şi Andrei Bitov
şapte sute treizeci de paşi
pînă să cadă satîrul
şi literaturile mari pot sfîrşi
într-un scîncet pe marginea drumului -
moartea se uită la tine de-aproape
ca o cusătoreasă mioapă de la ţară
tocmai de-aceea te-am adus la piter
spune andrei şi sparge dintr-o privire
toate ferestrele casei puşkin
aşezată pieziş între pagini
numai dumnezeu poate face
lucruri noi pentru că spaima
de cele vechi nu-i şiroieşte
aurită pe tîmple
dar numai noi vedem aur
în carnea macră a zidurilor din piter
şi dăm apă la moară sub puntea
pe care trec înfrăţiţii cu dracul
tocmai de-aceea te-a adus
la piter strigă liova călare pe leu
şi sparge într-o beţie grozavă
toate ferestrele casei puşkin -
şapte sute treizeci de paşi
pînă să cadă satîrul
spaima din literaturile mari
ne zvîcneşte aurită sub tîmple -
nouă ne dau locuri de veci
direct în istorie
şi ne-ngroapă-n picioare
ca pe regii barbari
cu arme şi cai pregătiţi
din care numai dumnezeu
poate face lucruri noi -
ne-ngroapă-n picioare de-a valma
sub gorganul aceleiaşi spaime
O altă versiune
ce
alegi tu cînd retorica
se-mbăiază în lapte de
măgăriţă înmulţind
mulajele frumuseţii?
o răfuială? un alibi?
sunt cuvinte - spui - uşoare
ca sămînţa de plop
