Nici Bancorex, nici Jimbolia si nici macar Rafo nu pot candida la titlul nenorocit de "Cea mai grava frauda inregistrata in Romania ultimilor 15 ani". Titlul a fost adjudecat confortabil de o alta manevra, vasta, greu verificabila si aproape ireparabila. Nu e vorba de vreo masluire contabila, ci de o stramutare umana, un soi de migratie interna pe loc, de la putere la putere.
Acest proces migalos, obscur si abuziv poate fi cel mai bine descris ca proiect de continuitate subterana.
Sistemul vechi a fost turnat in tipare noi, democratice. Aceasta e reusita de proportii istorice a grupului Iliescu si ea explica dereglarea fundamentala de sistem de care sufera necontenit si in toate planurile Romania. Ea a facut posibile incursiunile de jaf asupra economiei, pe care ne-am obisnuit sa le coloram haiduceste cu numele autorului sau cu insemnul breslei: Iacobov, Tigareta.
Reducem, astfel, la dimensiunile unui fapt personal si penal o opera de sistem. Caci, daca e sa cautam undeva pulsul nerealizarii colective a romanilor, atunci trebuie sa cercetam natura institutiilor. Vom gasi acolo un mecanism derutant si pervers. El permite doua batai de ceas in acelasi minut si masoara, astfel, doua feluri de timp: real si simulat.
Din acest motiv, nu putem sti niciodata cat e ceasul cu adevarat in Romania, cat timp a trecut si daca a trecut. Acelasi mecanism incurajeaza arta prefacuta a omului de decizie care dezvolta placerile si confortul vietii libere pe baza regulilor vechi. Nimic nu ne poate lamuri mai bine asupra acestui mecanism decat starea Justitiei.
Romania a ramas tara in care oamenii imbatranesc in tribunale
Justitia romana a fost cladita repede si cu bagare de seama. Dupa 1989, indata ce schimbarea a devenit posibila, decorul stabil al fostului aparat a fost scos din scena. Toate formele si formulele exterioa
