Pavel Popescu are grija de tatal sau, imobilizat la pat, de mai multi ani. fiul a renuntat sa-si intemeieze propria familie si a ramas "calul de bataie". cu toate ca mai are frati, dar nici unul nu s-a gindit la parinti In localitatea Odobesti traieste o familie ai carei membri nu s-au gindit niciodata sa se dea uitarii unul pe altul. Familia Popescu numara trei persoane nu cu mult timp in urma. Din nefericire, mama, stilpul familiei, a murit din cauza problemelor de sanatate. Mihalache Popescu are 73 de ani si este imobilizat la pat de aproximativ cinci ani de zile. De atunci, fiul sau Pavel sta la capatiiul lui zi si noapte. Cei doi stau in aceasi incapere. Camera este micuta, are doua paturi si este mai tot timpul racoroasa si intunecata. Iarna aceasta nu prea au avut bani de lemne si au facut economie. Cind vremea era calda, fiul isi scotea tatal la plimbare cu caruciorul si cerseau prin parcuri pentru a avea ce minca. Batrinul pricajit sta acum mai tot timpul in patul de la fereastra, pentru a mai vedea lumea care trece. Pe timp de iarna nu poate iesi din casa din cauza infirmitatii si se mai "delecteaza" cu televizorul pe care fiul sau i l-a luat de curind. "Vara putea sa stea in camera cealalta sa se uite la televizor. Asta e tot ce are si el... stie de la stiri ce se mai intimpla in tara. Despre noi... oricum lucrurile sint aceleasi, saracie, truda si speranta in Dumnezeu", spune printre lacrimi Pavel. Nu au mai mincat mincare gatita de foarte mult timp. Nici cind traia mama nu aveau parte de bunatati, pentru ca si ea era de ceva vreme imobilizata la pat. O bucata de cirnat, rupta in doua bucatele linga o bucata de piine este masa din seara trecuta, dimineata si prinzul zilei urmatoare. "Aseara ne-a adus un vecin bucata asta de cabanos, eu am mai mincat, dar tatei nu-i place. El nici nu prea mai maninca, ar trebui sa tina si regim, dar... de unde?", adauga Pa