- ne spune Mihai Stoian, un om care traieste cu un ficat mult mai tanar decat el Acum trei ani, Mihai Stoian, judecator la Tribunalul Vrancea, a inceput o noua viata. Era grav bolnav si, cand nu mai avea nici o speranta, soarta i-a suras. A aparut un donator si a fost salvat cu ajutorul unui transplant de ficat. Acum, abia a implinit 57 de ani si se bucura de noul inceput.
- Cum ati ajuns pe lista de asteptare pentru un transplant de ficat?
- Am avut de trei ori hepatita tip B. De fiecare data am luat boala din cauza instrumentarului nesterilizat. Prima data am facut hepatita in anul 1957. In 30 de ani, am ajuns in stadiul de ciroza. Imi mai ramasese doar o mica parte de ficat, restul era distrus. Nimeni nu imi mai dadea nici o sansa, chiar si eu imi pierdusem orice speranta. Am stat internat un an de zile in sectia de gastroenterologie din Institutul Fundeni din Bucuresti. Pentru ca sectia era in renovare mi s-a dat o rezerva pe care am aranjat-o si am mobilat-o eu ca pe o garsoniera. Am pus mocheta, aveam televizor, frigider. Veneau toti, pacienti si medici, sa vada cum m-am cazat. La un moment dat chiar i-am intrebat pe medici cat mai am de trait. Mi-au spus ca media de supravietuire a unui bolnav in starea mea este de trei ani. Asta putea sa insemne ca mai aveam de trait minimum doua luni sau maximum sase ani. Voiam sa stiu cat timp mai am pentru a lasa totul in ordine familiei. Sotia mea isi pierduse serviciul, fiindca a stat cu mine in spital. Nu mai aveam nici locuinta, pentru ca a trebuit sa cumparam medicamente, pe care spitalul nu avea de unde sa le asigure. Baiatul si fata de-abia terminasera facultatea, dar nu erau inca angajati.
- Ce s-a intamplat dupa ce ati fost anuntat ca a aparut un donator?
- Dupa aceasta experienta, am inceput sa cred mai mult in Dumnezeu. Am intrat in operatie pe data de 6 noiembrie 2001, dar eu m-am t
