De cind se stiu pe lume, viata acestor copii este un chin. Povestesc, cu o gravitate pe care de obicei o au oamenii mari, greutatile prin care au trecut de-a lungul anilor. La numai citiva anisori au fost parasiti de mama, raminind in ingrijirea unui tata bolnav de plamini si a bunicii. Cu timpul, boala tatalui s-a agravat, fiind nevoit sa se pensioneze medical, apoi bunica s-a imbolnavit si ea si a cazut la pat. „Eu si Daniel sintem cei mai mari dintre frati, pentru ca avem acasa inca doi: Alin Constantin, de zece ani, si Georgica, de sapte anisori. Il avem decit pe tata alaturi, care se chinuie ca vai de el sa ne creasca si sa ne ingrijeasca. O avem si pe mamaie, care sta cu noi, dar de citiva ani a cazut la pat, grav bolnava. Are 85 de ani, nu mai vorbeste, nu mai stie de ea, sta tot timpul intinsa in pat si trebuie ingrijita. O hranim ca pe un copil, cu lingurita, cind noi, cind tata, pentru ca nici sa manince nu mai poate. De mama nu mai stim nimic, nici nu ne-o mai amintim bine. Ne-a parasit acum vreo sase ani... Am aflat de la lume ca s-ar fi recasatorit intii in Bucuresti, unde a facut alti copii, apoi la Tulcea altii... De noi nu a vrut sa mai stie, nu a venit sa ne mai vada!“, a povestit Nicoleta Gisca. In ciuda greutatilor, copiii vor sa ramina alaturi de tata si bunica Copiii sint extrem de inteligenti, au multa tarie de caracter si un respect deosebit pentru tatal si bunica lor. Sint constienti de greutatile pe care tatal le-a indurat de cind a ramas sa ingrijeasca singur de patru copii mici si o batrina paralizata. Copiii isi ofera si ei, dupa puteri, ajutorul in gospodarie. „Ne-a crescut dupa puterile lui, dar nu ne-a dat de linga el. Mi-aduc aminte ca, odata, s-a imbolnavit grav si a fost internat in spital, la Craiova. Atunci au venit niste oameni si ne-au dus intr-un leagan de copii. Am stat citeva saptamini internati acolo, departe de el, dar cind