Mai mult ca sigur ca Romania privita de afara, de pe margine este extraordinar de interesanta. Mai greu este pentru cei care traiesc in ea, cei douazeci si ceva de milioane de oameni deveniti cu voie sau fara voie cobaii tranzitiei eterne. Romanie fascinanta. Cei cincisprezece ani de laborator pe care i-am trait au fost, pesemne, un spectacol halucinant pentru cei care au avut curiozitatea sa-si mai arunce cand si cand cate o privire inspre noi. Mi-e teama insa ca pentru noi suferintele tranzitiei sau, mai bine spus, efectele acestor suferinte abia acum vor incepe. Si din nefericire nu mai putem da vina pe nimeni pentru tot ce ni s-a intamplat, pentru ca pur si simplu n-am fost cobaii nimanui, am fost propriii nostri cobai. Noi am experimentat pe noi, asa ca putem da vina in cel mai rau caz pe viata, pe soarta. Dupa cei cincizeci de ani de comunism, aerul libertatii a avut asupra noastra un efect terifiant. In primul rand ca nu-l asteptam! Nu eram pregatiti nici pentru un blues nenorocit si ne-am trezit dintr-o data ca trebuie sa dansam rumba sau nu mai stiu care dans exotic. Iar noi, anchilozati, bolnavi si resemnati n-am mai avut rabdare sa vedem ce e cu noi si ne-am aruncat cu totul intr-un dans nebun din care n-am iesit prea curand. In al doilea rand, am trait libertatea cucerita atat de neasteptat in acelasi sistem vechi, ca si cand dintr-o data ne-a fost aerisita colivia, dar zabrelele dinainte de ’89 au ramas la locul lor. Au trecut ani si ani pana cand am inceput sa traim libertatea intr-un alt sistem decat cel in care fuseseram atata vreme prizonieri. Si, spuneam, efectele acestor ani in care am fost propriii nostri cobai ai laboratorului numit Romania, efectele experimentelor la care mai mult sau mai putin singuri ne-am supus abia acum se vor face simtite. Au fost cincisprezece ani in care generatii intregi si-au pierdut orizontul, orizontul