Puterea deosebita a rugaciunii, resimtita concret in viata noastra de zi cu zi, ridica o intrebare legitima: cum sa ne rugam, pentru ca gandul nostru sa fie mai degraba implinit? Exista o conditie a dialogului nostru cu Dumnezeu? Pentru a afla un posibil raspuns, ne-am adresat unui preot mult pretuit si cautat de credinciosi: parintele Vartolomeu, de la Biserica Sfantul Gheorghe - Plevnei din Bucuresti.
"Sediul relatiei noastre cu Dumnezeu e in inima noastra"
"Sa nu treaca o zi,fara sa vorbesti cu Dumnezeu"
- Sunt ani de zile, de cand in paginile revistei noastre, se vorbeste despre forta spirituala a rugaciunii, despre miracolul pe care poate sa-l implineasca, atunci cand este rostita din suflet, cu credinta in Dumnezeu. Mii de scrisori sosite pe adresa redactiei, rod al unor experiente concrete, confirma acest adevar. Un adevar care legitimeaza o intrebare esentiala: cum trebuie, oare, sa ne rugam? Exista o conditie a dialogului nostru cu Dumnezeu? De ce unora li se implinesc cererile, iar altora nu?
- Rugaciunea este o forma a dialogului nostru cu Dumnezeu. Prin rugaciune se stabileste si se intretine relatia noastra cu El. De aceea, rugaciunea nu trebuie sa cuprinda doar cererea, doar lamentatia noastra, ci si lauda lui Dumnezeu, precum si multumirea adresata Lui, pentru cele pe care ni le-a dat. Cum ar fi, de pilda, bucuriile simple, faptul ca am mai vazut soarele rasarind inca o data, ca ni s-a daruit inca o zi din viata. Rugaciunea are mai multe trepte: rugaciunea buzelor e prima treapta, prima forma a dialogului nostru cu El. Trebuie sa o rostim, nu cu glas tare, nu declamativ, ci doar atat cat sa ne concentram asupra cuvintelor. Gandurile sunt cel mai greu de tinut in frau, si trebuie pentru aceasta sa ne concentram, facandu-ne, zi de zi, "lectia" rugaciunii. Chiar daca la inceput nu reusim, trebuie sa perseveram. Apoi
