- Diverse - nr. 35 / 21 Februarie, 2005 Am ajuns la convingerea ferma ca, pentru a aborda anumite aspecte referitoare la o anumita psihologie postdecembrista a romanului, cea mai potrivita cale este sa apelam la exemplele din ultima vreme din lumea sportului. Ele sunt, credem, edificatoare pentru sustinerea unor argumente. Va mai amintiti? La Oradea, in fata unui public entuziast, aflat tot timpul alaturi de jucatori, si la victorie, si la dezamagiri, si la infrangeri (de fapt, un jucator in plus, cum se spune!), echipa nationala de handbal a Romaniei pierdea, dupa seria ratarilor cu nemiluita, un meci hotarator in "dubla" cu Ucraina (29-31) in ultimele doua minute. La un moment dat, o cadere brusca a puterii de lupta, a dorintei si a vointei de a castiga, parca i-a paralizat pe handbalistii nostri. Sperantele romanilor intr-o comportare meritorie nu s-au confirmat nici la Valencia, unde "Steaua" lui Gigi Becali capoteaza, lamentabil, in meciul tur din "16-mi", dupa o campanie penibila a umflarii in pene, ingustand sansele unei echipe iubite intr-o prezenta viitoare in meciurile din Cupa UEFA. La fel ca si in fotbal, clacand psihic, baschetbalistii ploiesteni au pierdut o sansa importanta, tot pe ultima suta de metri. Dupa ce, in semifinale, intr-un meci anterior, pe muchie de cutit, castigau in fata echipei Apollon Limassol (Cipru), Asesoft Ploiesti a pierdut finala, in FIBA Europe Cup (68-71), cu turcii de la "Banvit BC", ratand, tot in ultimele secunde, o aruncare de trei puncte. Sa nu mai vorbim de dezamagirile din competitia europeana de fotbal, cand echipa nationala a Romaniei a pierdut unul dintre meciurile-cheie, hotaratoare, in ultimele secunde. Aceeasi arhicunoscuta lipsa a capacitatii de concentrare, in momentele importante, ne duce la dezastru. Sa fim noi, romanii, un popor atat de blazat, incat sa fi pierit dintre noi si bruma aceea de mandrie, de tresa