Traditii magice din Tara Zarandului.
In urma cu un an de zile, la spitalul din Gurahont s-a nascut un prunc nefiresc. Chipul si trupul ii erau normale ca infatisare, insa pe cap, chiar in crestetul capului, avea un fel de "caciula". O scufie de carne rosie. In zadar s-au caznit medicii sa puna un diagnostic, sa inteleaga ce poate fi. Nu mai vazusera niciodata asa ceva. In cele din urma, s-a emis ipoteza unui rest de membrana fetala si s-a hotarat o interventie chirurgicala, desi un batran nimerit prin spital le zicea tuturor ca el mai vazuse copii cu scufie de carne pe cap, nascuti demult, prin satele din Zarand, si ca-i mai bine sa nu-l taie nimeni, fiindca-i "ceva necurat" si, oricum, va muri... Intr-adevar, la doar cateva luni dupa operatie, copilul s-a stins. Si cum fusese nascut de o taranca din Muntii Zarandului, vestea "pruncului cu caciula rosa pa cap" s-a raspandit prin toate satele de pe Cris. Vestea a facut valva mare, minuni din astea se mai petrecusera hat, demult, dar nimeni nu putea sa explice intamplarea, cum de venise pe lume asemenea prunc. O singura femeie a stiut. O batrana din Varfurile, care traieste singura, pe o culme de deal, mestera neintrecuta in solomonii si descantece. Nana Chiva ii zice. Sau Nana Grasa, cum o poreclesc pe ulita pruncii. Nu are rude, barbat, copii, nici prietene prin vecini. Nu are pe nimeni. Chiar si duminica, la biserica, nu vorbeste cu nimeni. Sta ingenuncheata, intr-un cotlon, bolborosind soptit cuvinte neintelese. Dar cand vestea cu copilul nascut cu caciula de carne a ajuns pan la ea, Nana Chiva a pornit-o cu pas grabit pana la mama cea oropsita cu pruncul mort. Nu i-a trebuit mult, pana sa inteleaga. A intrebat-o cum arata pruncul, cum il zamislise, ba a vrut sa stie precis chiar si ziua cand "s-a apropiat" barbatul de ea. De unde sa fi stiut amarata muiere tocmai ziua "cu pricina", in care o iubise bar
