(Scrisoarea: "Imi este frica ca voi ramane fara fiul meu", F. As nr.620)
Stimata doamna Sanziana Pop,
Stimata redactie,
Imi vine foarte greu sa astern pe hartie ce simt acum, fata de momentul cand va relatam situatia fiului meu, in scrisoarea pe care ati binevoit sa o publicati in revista nr. 620, din iunie 2004, "Imi este frica ca voi ramane fara fiul meu". Spun asa, deoarece am ramas fara suflet. Cat voi trai, voi fi ca un robot!
In urma publicarii scrisorii mele, din toate colturile tarii am fost incurajata de oameni marinimosi cu sufletele nobile. Cuvintele mele asternute pe aceasta hartie si in acest moment nu pot exprima profunda recunostinta si gandurile de bine pe care le am fata de aceste persoane si fata de dvs.
Nu ne-a mai ramas decat sa mergem anual la mormantul fiului meu (in Italia). Pentru mangaierea noastra, daca se poate spune asa, am adus o urna de pamant si o placa de marmura cu chipul sau, pentru a ne reculege zilnic. Totodata, am convenit cu o familie din Italia sa construiasca mormantul dupa un an, conform traditiei locului si posibilitatilor materiale.
V-am marturisit aceste lucruri deoarece va simt aproape cu sufletul. Daca toata suflarea omeneasca ar fi ca dvs. si ca cititorii acestei reviste, nu ar mai fi atata rautate si suferinta.
Stimata doamna, incerc sa va rog in continuare, daca mai puteti da curs si rugamintii mele, de a exprima recunostinta profunda, persoanelor care mi-au fost alaturi la marele necaz, chiar daca unii au tinut sa ramana anonimi. Le doresc numai bine, fericire, noroc si multa sanatate, iar mamelor sa nu cunoasca niciodata o asemenea nenorocire. Popa Doina Liliana (Bucuresti), Morcan Iosif (Alba-Iulia), Ardelean Adrian (Lugoj, Timis), Ibatisi Alexandra (Bucuresti), Trusca Radulescu (Dragasani-Valcea), Dobrican Alexandra (Timisoara), Bragadireanu Carmen (Bucuresti), Raicea Cris
