Multi dintre cei pasionati de politica se uita la televizor si se crucesc. Il vad pe Marian Vanghelie, omul PSD-ului pentru fotoliul de primar. Transilvanenii rid. Pentru ei, bucurestenii chiar seamana cu Vanghelie. Antimiticismul lor proverbial se lipeste de primarul sectorului 5 ca marca de scrisoare. Or, aparenta potriveala ascunde multe. Marian Vanghelie este mai degraba efectul.
Omul care i-a atacat si pe Ion Iliescu, si pe Adrian Nastase nu reprezinta o forta. E doar spiritul rebel al mahalalei, scapat in politica pe post de curiozitate si mai apoi ca personaj agresiv. El nu poate fi socotit reprezentativ nici pentru “fostii” mai batrini si nici pentru “fostii” mai tineri. In acelasi timp, Vanghelie nu poate fi socotit nici “vectorul restructurarii”.
Oricit ar parea de ciudat si de comic, primarul sectorului 5 a ajuns sa candideze la Primaria Bucurestilor din cauza fricii din PSD. De ani intregi acest sentiment, dominator pentru comunism, se conserva si se amplifica in gruparea condusa acum de Ion Iliescu si Adrian Nastase. Inainte de alegeri, Nastase a dictat toate miscarile mari. Nimeni n-a avut curajul sa se opuna.
Nici chiar Ion Iliescu n-a fost in stare sa treaca dincolo de citeva generalitati. Dupa pierderea puterii si a fotoliului de la Cotroceni, starea de frica din PSD a crescut. In loc sa demisioneze, Adrian Nastase a incercat marea cu formula tandemului. Dupa respingerea ei, se chinuieste sa acrediteze ideea continuitatii combinate cu innoirea.
Adica Ion Iliescu - presedinte si Adrian Nastase - presedinte executiv (caz in care ne este mai greu sa stabilim cine reprezinta continuitatea si cine innoirea!). De fapt, Adrian Nastase se teme de Ion Iliescu. In acelasi timp, si Ion Iliescu se teme de fostul premier. Nu are curajul sa-i ceara socoteala pentru esecul partidului si pentru accentele de “loja” din perio