Congresul taranistilor, programat initial pentru sfârsitul saptamânii trecute, a fost amânat pentru 5 martie. Intre timp, continua, vad, controversele in privinta schimbarii numelui partidului. Comitetul national de conducere a fost de acord ca PNTCD sa se numeasca in viitor „Partidul Popular Crestin Democrat“, dar numai Congresul poate decide acest re-botez onomastic. Pe care unii taranisti il sustin. Altii, mai ales dintre veterani, se opun. Argumente au si unii, si altii. Cei care sustin trecerea la noul nume sunt convinsi ca el va sterge din amintirea românilor antipatia generata de proasta guvernare dintre '96 si 2000. In plus, partidul va fi despovarat de trecut si plasat pe coordonatele de azi ale politicii europene, obtinând un loc pentru care se bat, la ora aceasta, multi in România. Caci „popularii“ reprezinta grupul cel mai masiv in parlamentul european, intrecându-i si pe social-democrati, si pe liberali. Iar, in perspectiva integrarii României in Uniunea Europeana, ei ar dori sa evite surpriza ca, in ziua când vom avea si noi niste scaune in acel for, actualul raport de forte sa fie stricat. Drept care PPE face tot ce poate pentru a incuraja formarea unui „pol popular“ in politica româneasca. Urmarea? Asistam acum la o adevarata vânatoare al carei trofeu e vocabula „popular“. A vânat-o Valeriu Stoica, pledând pentru fuziunea dintre liberali si democrati. O vâneaza sindicalistii intrati in parlament pe listele PRM. O vâneaza si Cozmin Gusa. Si chiar si domnul Becali. A fi „popular“ e ultima moda in politica de pe malurile Dâmbovitei. Si, fireste, taranistii ar câstiga, prin schimbarea numelui partidului, dreptul primului ocupant pe un teren, inca, virgin la noi. Cei care se opun invoca argumente sentimentale. Ei spun ca taranistii n-ar trebui sa jertfeasca trecutul lor politic, o istorie de 150 de ani. Radacinile traditiilor lor ajung, in Transilvania, pâ