Adrian Nastase a aflat sambata, la Cluj, ca postul de primar general al Capitalei e vacant si ca partidul pe care il conduce a lansat deja, de cateva zile, prin filiala Bucuresti, un candidat.
Dan Ioan Popescu facuse luni, in Delegatia Permanenta, o strigare: cine doreste sa candideze? Toti au facut ciocu' mic, exista un sondaj care-l plasa favorit pe Sorin Oprescu, numai ca, peste noapte, cu argumente deloc politice, doctorul s-a recuzat, lasand locul numarului doi in sondaje, Dan Marian Vanghelie, ba chiar oferindu-se sa-i fie sef de campanie. Jenant.
Afland cu ce iese PSD Bucuresti, pe presedintele Iliescu - mentorul pe linie de partid al filialei - l-a luat cu ameteala, iar presedintele Nastase s-a ascuns vreo trei zile in Palatul Parlamentului. Rastimp suficient ca presa si electoratul sa-l perceapa pe Vanghelie ca pe unul care este. Emblematic pentru partid.
Marea dezmeticeala s-a produs alaltaieri, cand Adrian Nastase, dupa un circuit in Transilvania, luat la rost de reprezentantii partidului din teritoriu, a iesit la rampa, incercand sa repare lucrurile: Primaria Capitalei e o functie importanta in stat, candidatul trebuie supus aprobarii etc. Numai ca toate acestea si altele se stiau de cand Traian Basescu s-a instalat la Cotroceni.
Candidatul pentru Primaria Generala, care frumos zice acum Adrian Nastase "poate sa fie o trambulina pentru un viitor presedinte al Romaniei", trebuia deja batut in cuie. Spre deosebire de Alianta DA, partidul d-lui Vanghelie NU se confrunta cu o criza de personalitati, ci cu una de orgolii.
Ar fi fost destui, in afara sovaielnicului Sorin Oprescu, care ar fi putut pune obrazul pentru partid: Miron Mitrea, Dan Ioan Popescu, de ce nu junele Nastase, sau un tanar de viitor, care sa-si asume mai usor un eventual esec. Pentru ca, tehnic vorbind, strict aritmetic, un candidat
