SANATATEA COPILULUI
MAGDA MARINCOVICI
"Imi amintesc cand eram gravida, cam prin luna a saptea, cum baietelul meu a inceput sa se miste. Treptat, miscarile lui au devenit mai clare. Am presupus ca el impingea cu calcaiul. Ii raspundeam impingand si eu usor. S-a creat o relatie, o interactiune. Am observat, ulterior, ca aceste miscari se repeta si am constientizat starea lui de bucurie", ne povesteste cercetatorul stiintific Corina Bacalearos, psiholog principal la Institutul pentru Ocrotirea Mamei si Copilului "Alfred Rusescu".
Potrivit specialistilor, e posibil ca inceputurile jocului sa fie chiar din perioada intrauterina. "Eu cred in acest lucru in masura in care exista receptivitate, disponibilitate din partea mamei. Sunt cazuri cand, dintr-un motiv sau altul, mamele nu au aceasta disponibilitate de comunicare cu micutul", spune psihologul Corina Bacalearos.
Nu-i o gluma! Jocul este astfel o forma de dialog prin intermediul cantecelor, al vorbelor, al gesturilor, implicand emotii. Dar din cauza unei mentalitati depasite, e posibil ca jocul sa fie luat de parinti drept o gluma. "Lasa-l, se joaca", auzim adesea. "Vreau sa subliniez ca nu e deloc o gluma, ci este chiar o activitate de baza a copilului prescolar in special (0-6 ani)", remarca psihologul. Si dupa aceasta varsta, jocul continua sa fie o preocupare, dar predominante sunt activitatile legate de invatat. De fapt, jocul nu inceteaza sa existe in viata noastra, nici in perioada scolara, a adolescentei, a maturitatii si chiar mai tarziu. Un bunic care nu stie sa se joace este batran, lipsit de acea parte de bucurie indusa de joc.
Imaginatie, vointa, afectivitate Jocul este foarte important in dezvoltarea functiilor psihice. In primele luni de viata, copilul este foarte receptiv prin intermediul simturilor. Atingerile mamei confera siguranta, inc
