- Social - nr. 35 / 21 Februarie, 2005 In ultima vreme, in mijloacele de informare in masa, apar tot mai multe opinii nu tocmai favorabile in legatura cu activitatea institutiilor din sistemul judiciar romanesc, consecinta fireasca, am zice noi, a incapacitatii acestora de a se regasi ele insele pe coordonatele unei identitati bine definite, din lipsa unei legislatii coerente in domeniu, ca si posibilitatea exercitarii de influente politice, concomitent cu ermetismul in care se baricadeaza sefii unor institutii in domeniu, refuzand informatia de care are atata nevoie o populatie ca a Romaniei, bulversata de o legislatie stufoasa si elaborata, nu intotdeauna, in consens cu practica din statele U.E. Peste aceste necazuri se mai adauga unele care tin de obligarea celor care sunt chemati sa asigure actul de justitie de a participa la diverse activitati care, de cele mai multe ori, pot fi indeplinite cu succes si de catre alti specialisti din domeniu, dar cu o pregatire medie. Mai expliciti fiind, desi se fac pasi destui de insemnati pe calea Reformei in justitie, lucrurile sunt inca departe de normalitate, fapt care i-a determinat pe cei din conducerea Curtii de Apel Targu-Mures sa inainteze, atat ministrului Justitiei, cat si Consiliului Superior al Magistraturii, diverse propuneri. Intre acestea, cea mai importanta, si cu impact asupra modului in care vor arata pe viitor institutiile de drept din tara, este aceea ca in elaborarea strategiei de reforma sa fie implicati direct nu doar judecatorii, ci si avocatii, deoarece este necesara o buna conlucrare in domeniul adoptarii legislatiei privind sistemul judiciar, cat si pentru eficientizarea actului de justitie. Acestea nu pot fi realizate fara diminuarea volumului de activitate care revine unui judecator, cerinta celeritatii cauzelor impunand eliminarea competentelor instantelor in rezolvarea unor cereri care nu tin