- Social - nr. 36 / 22 Februarie, 2005 - Domnule prefect, Ciprian Dobre, a fost greu-lung drumul de la justitie pana la fotoliul de prefect? - Iata o intrebare interesanta, pe care adeseori mi-am pus-o si eu, cu o mica modificare insa: cred ca ar fi mai potrivit sa se vorbeasca despre drumul meu pana la... pantofii de prefect. Aceasta pentru ca eu si fotoliul din biroul meu nu avem o relatie atat de stransa incat el sa fie un element definitoriu pentru functia mea. Pantofii sunt mult mai reprezentativi, eu fiind adesea pe drumuri si incercand sa raman mereu conectat la viata de dincolo de peretii prefecturii. Nu stiu, poate ca aici are un cuvant de spus si trecutul meu de om care nu a lucrat in "sistem" si care se deprinde mai greu cu canoanele "functionaresti", in sensul vechi al termenului. Aceasta nu inseamna ca nu sunt de gasit in birou, ci doar ca incerc sa ma mentin in forma, interactionand in permanenta cu alte institutii, atat publice, cat si din societatea civila sau mediul de afaceri. Daca drumul pana aici a fost greu sau lung... credeti-ma ca nu mi-am dat seama inca. Poate ca daca mi-as fi propus sa devin prefect candva, atunci mi-as fi ordonat intreaga viata in acest sens si timpul ar fi trecut mai greu. Fiind insa pasionat de activitatea mea profesionala si de schimbul de idei politice, aproape ca nu am simtit greutatea sau lungimea drumului pana aici. De altfel, distanta dintre ceea ce faceam inainte si ceea ce fac acum nu mi se pare ca este dramatica. Am fost avocat, iar acum, ca prefect, exact ca si inainte, lucrez cu acelasi instrument: legea, ca element ordonator in societate. Ceea ce reprezinta o noutate si totodata o provocare pentru mine este ca, daca inainte "primeam" legea de-a gata si lucram cu ea, acum pot sa ma implic si in procesul de constructie legislativa, fiindu-mi mai usor sa observ unde anume este nevoie de reglementari noi si ince