EXOTISM CULINAR
ANDRADA FLORIA
Visez, la fel ca si tine, la vara, la malul marii, la soarele care sa imi arda pielea, la senzatia de racoare pe gatul ars, pe care mi-o creeaza cocteilul de fructe exotice⦠Asa cum popoarele care locuiesc in regiuni exotice isi doresc, poate, sa simta macar pentru scurt timp racoarea unor ierni pline de zapada, europenii isi doresc sa simta savoarea unica a soarelui din zonele unde rece este doar pulpa zemoasa a unui fruct care a crescut la umbra arborilor tropicali.
Iar tamarillo nu este asa cum apare, probabil, in imaginatia noastra⦠nu e dulce, nici macar dulce-acrisor, ci are mai degraba un gust dulce-amarui, ca⦠viataâ¦
In vremurile de demult, tamarillo a fost considerat "fructul pierdut al incasilor". Insa acest fruct deosebit s-a dezvoltat, a fost redenumit si comercializat in Noua Zeelanda, pentru a adauga un nou ingredient la "masa lumii".
Tamarillo este originar dintr-o parte a lumii la care cei mai multi romani pot doar sa viseze: din America de Sud, mai precis din zona Boliviei, din Chile, Ecuador si Peru. Insa, in prezent, poate fi intalnit si in India, Sri Lanka, Malaezia, Africa de Est si in California. Este o ruda apropiata a rosiei, a cartofului, dar si a vinetei si se cultiva si in Noua Zeelanda. Acest fruct este mai degraba cunoscut pentru frumusetea sa rapitoare, decat pentru gust. Are marimea unei prune, o coaja moale care poate avea mai multe culori: roz, rosie, portocalie sau galbena, iar dintre acestea, varianta de culoare galbena este putin mai dulce.
Se spune ca tamarillo este fructul ideal pentru momentele dificile, cand avem divergente cu prietenii nostri apropiati. E de ajuns sa ii invitam la masa, la noi acasa, intr-un mediu cald. Si, in loc de aperitiv, sa ii servim cu o jumatate de tamarillo. Chiar si o data daca au muscat din gustul "rosie
