Un "fir rosu" refuza sa ne paraseasca, orice-am face, dupa ani si ani la rand. Marea problema a acestor ani, indecizia lui Ion Iliescu intre comunismul dorit, cu fata umana a lui Gorbaciov, si capitalismul obtinut, cu fata lui Adrian Nastase, a ramas mereu cu noi si la putere si in opozitie.
Din incrucisarea lor a iesit copilul Vanghelie. Daca in textul de mai jos, scris in urma cu cinci ani, in loc de PDSR vom scrie PSD, iar posibilitatile optimiste sunt inlocuite cu certitudinile sumbre, atunci vom intrezari nu doar ce-a fost si va mai fi, ci si bornele inutile ale unui drum nesfarsit si desfundat, pe care ne asternem ca prizonieri mizerabili ai unui razboi necunoscut.
Daca "filiera franceza" e inca departe de epilogul judiciar, dimensiunile publice si politice ale scandalului au declansat o dinamica noua si autonoma.
Un partid politic important, PDSR, in care multi in Romania si in strainatate se pregateau sa recunoasca titularul proximei alternante la putere, apare tot mai despuiat, mai vulnerabil.
Se vede acum ca in acest partid a functionat un mecanism al coruptiei de grup, la care coopereaza lideri maximi si minimi, trezorieri si interpusi care-si subordoneaza principala banca de stat in vederea unor afaceri frauduloase.
Ion Iliescu, liderul PDSR si fost presedinte al Romaniei, fara sa fie nici macar citat pe lista audierilor la Parchet, precum tovarasii sai de prezumtiva ilegalitate, a intrat din nou, dupa "firul rosu", intr-o logica echivoca.
Nu si-a amintit deloc, si-a amintit apoi putin cate putin, a negat, s-a enervat si, in cele din urma, privind spre asteptata strangere a randurilor in jurul candidaturii sale, si-a restabilit tirul si aplombul dintotdeauna.
Ion Iliescu este insa marcat de aceste scandaluri, pare derutat si cuprins de o enervare rece.
La intoarce
