VIATA MEA E UN ROMAN Dupa doi ani de lupta cu boala, profesorul Rostas a invatat din nou sa mearga, sa scrie si sa citeasca. Este si maghiar, si bucurestean, si om de presa, dar si un destoinic cercetator. A cunoscut si viata, dar si moartea. La varsta cand parintii dau lectii de viata copiilor, profesorul Zoltan Rostas invata sa mearga, sa scrie sau sa citeasca. Pentru a putea sa continue publicarea lucrarilor stiintifice si scolirea studentilor. CARMEN PREOTESOIU
NELINISTE. Printre nenumaratele carti ce-i impanzesc peretii, profesorul Rostas isi petrece timpul scriind si realizand planuri de viitoare proiecte Profesorul paseste incet si apasat. Parul si-a pierdut de mult culoarea, fermitatea miscarilor a disparut, insa niciodata nu a uitat sa zambeasca. Studentii il indragesc pentru respectul cu care profesorul le vorbeste, dar si pentru simplitatea si modestia cu care se prezinta in fata lor. Se numeste Zoltan Rostas. Preda la Facultatea de Jurnalism si Stiintele Comunicarii. Si dupa un atac cerebral, nimic din viata asta nu pare sa-i fie strain. A trait pe propria piele si binele, si raul, "dezertand cu succes din moarte", dupa cum el insusi marturiseste.
"EU AM AVUT MENTALITATE DE TARAN!". Ca sa vorbesti cu profesorul Rostas, trebuie doar sa indraznesti. Si sa ai ragazul sa-l asculti. Are 59 de ani, iar viata i-a ingreunat de multe ori pasii. Dar poate cea mai crancena lupta a dus-o acum 10 ani, cand oboseala, stresul si agitatia vietii de ziarist au asternut intunericul in existenta sa. Un accident cerebral avea sa-l tina mai bine de doi ani departe de studenti sau de numeroasele sale proiecte. "Foarte interesant a fost procesul de reinvatare. Eram ca un copil nou-nascut, care invata sa mearga, sa tina ceva in mana, sa manance. Dar nu imi disparuse nimic din memorie!", povesteste cu seninatate profesorul. A trebuit sa invete din nou sa ci
