S-a iscat o mare controversa privind "golurile" la bugetul public. Se vorbeste chiar de un audit extern care sa lamureasca situatia. Dar ideea unui audit extern nu este magulitoare pentru Romania.
Iar o verificare a fost, oricum, realizata de expertii FMI. In plus, lucrurile nu sunt atat de neclare cum le prezinta unii.
Pentru cetatean, disputa poate deveni confuza in masura in care nu se lamuresc cateva aspecte. Trebuie astfel subliniat ca regula fundamentala a constructiei bugetului este ca nu se pot prevedea cheltuieli fara precizarea sursei de finantare.
Altfel spus, cand bugetul se planifica cu un deficit, o sursa de finantare este, automat, efectuarea de imprumuturi – pe piata creditului intern, fie la extern. Deci nu existenta unui deficit bugetar programat echivaleaza cu "gol" la buget.
Drept este ca deficitul bugetar programat (tinta de deficit) este un parametru de baza al politicii macroeconomice; cel mai adesea, un deficit mare nu ajuta stabilitatea economica a unei tari. De exemplu.
In situatia economiei romanesti in 2005, un deficit bugetar sub 1% (FMI-ul insista pentru un deficit de 0,4-0,5%) este necesar pentru a sprijini dezinflatia si a limita cresterea deficitelor externe.
Este de facut distinctia intre deficitul bugetar programat si deficitul rezultat din executia bugetara. Economia este un organism viu si se supune influentelor multor factori, care ii pot devia evolutia reala de la cea imaginata.
Executia bugetara depinde de dinamica PIB-ului (cresterea mai rapida aduce, indeobste, incasari mai mari), de colectarea taxelor si impozitelor, de inflatie (dezinflatia mai accentuata poate reduce venituri bugetare), de evolutia cursului valutar (aprecierea mai puternica a monedei autohtone diminueaza unele venituri bugetare si viceversa) etc.
In Romania, in mod
