Teama de reforma electorala domina partidele politice. Grupurile reformiste, minoritare dar dinamice, sint contracarate de mecanismul oligarhic pe care fiecare partid il conserva o data cu structurile initiale si initiatice.
Alegerile partiale din Bucuresti bat la usa, iar legislatia electorala a ramas neschimbata. Aceleasi liste speciale, aceleasi proceduri discutabile, aceleasi urne mobile. Tot mai multe modalitati de fraudare au fost inventate in conditiile unei legislatii permisive.
In acest context, raportul misiunii de observare a alegerilor parlamentare si prezidentiale din 28 noiembrie si 12 decembrie 2004 al OSCE/ODHIR repune in discutie, dincolo de confruntarile dintre partide, standardul legal si practica alegerilor din Romania.
Asamblarea intregii legislatii electorale intr-un cod electoral, respinsa printr-o stratagema de cabala partidelor politice parlamentare in 2004, devine, din perspectiva expertilor ODHIR, cheia de bolta a obligatoriei reforme electorale.
In acest fel, s-ar elimina inconsecventele, mai mult sau mai putin intimplatoare, dintre diferitele reglementari privind alegerile si s-ar reduce arbitrarul sau caracterul improvizat rezultat din abuzul de ordonante de urgenta sau instructiuni administrative emise de BEC.
Teama de reforma electorala domina partidele politice. Grupurile reformiste, minoritare, dar dinamice, sint contracarate de mecanismul oligarhic pe care fiecare partid il conserva o data cu structurile initiale si initiatice.
Cita vreme, dincolo de formulele politic corecte ale limbajului de lemn al tranzitiei, opinia publica romaneasca suspecteaza fraudarea alegerilor, modificarea sistemului electoral, dar mai ales a legislatiei electorale, este obligatorie. Aproape mitologic, cel putin sapte metode de fraudare a alegerilor populeaza imaginarul, dar si realul
