Aderarea a provocat serioase disensiuni interne in Cehia. Guvernul din acea perioada a pierdut puterea. Actualul prim-ministru, Stanislav Gross, este somat sa demisioneze, guvernul fiind amenintat cu un al doilea colaps in mai putin de un an.
Din cauza cheltuielilor legate de mediu, aderarea i-a costat pe cehi 3% din PIB, din care 0,9-1% le-a fost furnizat de Uniunea Europeana. Ajutorul direct acordat ajungea in 2004 la suma de 1,8 miliarde de euro. In plus, Cehia va fi a treia tara, dupa Ungaria si Polonia, in care UE va investi in perioada 2004-2006, fiindu-i alocate 2,6 miliarde de euro.
Puncte tari
Pe plan economic, Cehia avea multe puncte forte. Inflatia cumulativa se mentinea la un nivel coborit, astfel depasind, in 1999, Anglia, Irlanda, Danemarca, Spania, Portugalia, Grecia si egalind Olanda. 70% din exporturile ei erau directionate catre tari din UE.
Acest fapt e semnificativ, pentru ca demonstreaza flexibilitatea economiei: intr-o perioada foarte scurta de timp, exportatorii s-au adaptat la o piata vestica exigenta. Mai mult, un raport ONU demonstra ca, dintre fostele tari comuniste, Cehia era cea mai bine dezvoltata din punct de vedere tehnologic.
Si mediul social era echilibrat. Rata somajului a ramas constanta si mica, iar diversificarea sociala a fost neglijabila pe durata tranzitiei. Se putea afirma ca exista potential pentru o dezvoltare economica rapida.
Puncte slabe
Dupa o recesiune de 3 ani, in care a fost negativ, PIB-ul pe cap de locuitor avea inca un nivel scazut inainte de aderare. Totodata, dimensiunile pietei cehe erau reduse, iar puterea de cumparare aparea ca relativ slaba pe plan international. Desi exista stabilitate macroeconomica, finantele publice se deteriorau din cauza unor deficite bugetare.
In timpul perioadei de preaderare, progresul Cehie
