Alex Vâlcu, Altarul meu, Târgovişte, Ed. Domino, 2004 (versuri). 84 pag.
Versuri de un irezistibil umor involuntar. Autorul face declaraţii de dragoste soţiei, se ceartă cu prietenii etc. într-o manieră prozaică:
"Vreţi şvoi, foştii prieteni, n.n.ţ să mă scoateţi de pe piaţă./ Dar cât mai am în mine viaţă,/ Nu voi ceda în faţa voastră./ Aţi uitat prin câte am trecut,/ Că
v-am ajutat cât am putut,/ când aţi fost la supărare./ Fără supărare./ Sunt eu bătrân,/ Dar sunt încă tare."
În mod frecvent verbul "a fi" la viitor este scris cu doi de i: "Vreau să te văd şi totul va fii bine." Îi atragem atenţia lui Alex Vâlcu că în asemenea cazuri se scrie cu trei de i.
Marian Popescu, Scenele teatrului românesc, 1945-2004, de la cenzură la libertate, studii de istorie, critică şi teorie teatrală, Bucureşti, Ed. Unitext, 2004. 346 pag.
Erudiţie discretă, gravitate a ideilor, tăietură impecabilă a frazelor, acestea sunt principalele caracteristici ale unei cărţi care trebuie nu doar răsfoită, ci studiată cu creionul în mână. Foarte instructive sunt raportările teatrului românesc la modul de înţelegere a teatrului în Occident.
Alexandra Hasan, Fals tratat de jurnalism, Iaşi, Institutul European, col. "Eseuri de ieri şi de azi", 2004. 184 pag.
Cartea are două compartimente: Interviu cu... mine (pagini memorialistice, cele mai multe referitoare la munca autoarei la Radio Iaşi în timpul lui Ceauşescu) şi Veleitaria (însemnări citite la postul de televiziune Europa Nova din Iaşi, înfiinţat după 1989). Într-un stil concis, dar lipsit de precizie, fulgurant, autoarea îşi aduce aminte situaţii şi întâmplări care au impresionat-o cândva sau comentează ceea ce se întâmplă în prezent în România.
Unele "
