Pentru copii, dulciurile sunt de fiecare data motiv de bucurie. Dar o acadea frumos colorata, in nuante vii, cu forme fasnete si pline de imaginatie, ii poate reda zambetul oricui. Chiar si unui adult. CRISTINA ANDREEA CATANA
INVENTIVITATE. Tehnologiile moderne au facut acadeaua mai atractiva Conform Asociatiei Nationale a Cofetarilor din Statele Unite, prima acadea a fost incropita de oamenii pesterilor care cresteau albine. Pentru a putea manca mierea mult mai usor, introduceau un bat in bolul cu dulce, il rasuceau si apoi se delectau cu bunatatea produsa de albine. Aceasta era atat de buna, incat nu voiau sa piarda nici un strop din licoarea dulce. Drept urmare, oamenii preistorici savurau pana si batul, pana ce nu mai ramanea nici un pic de miere.
SCHIMBARI. De-a lungul istoriei, arabii, egiptenii si chinezii au diversificat sortimentele de acadele. Acestia imbracau alune sau fructe in miere, pe care le puneau pe betigase, ca mai apoi sa le manance. Mierea era folosita ca si conservant, pentru ca acadelele sa poata fi pastrate mai mult timp. Acestia puneau un fruct acoperit de miere pe un bat, pentru ca in felul acesta era mai usor de mancat.
Evul Mediu a fost perioada in care istoria acadelei a luat o intorsatura deosebita. Zaharul, care nu fusese de foarte mult timp descoperit, a devenit materia prima pentru producerea bomboanei pe bat. Numai ca zaharul era un lux, astfel incat producerea dulciurilor de orice fel era foarte costisitoare. Ca atare, zaharul, din cauza pretului foarte ridicat, era semn de noblete si, mai ales, era considerat si foarte sanatos. In secolul al XVII-lea, daca cineva iti oferea acadele din zahar, trebuia sa te consideri norocos. Numai oaspetii de seama erau tratati in acest fel.
Cand zaharul a devenit un bun de consum accesibil majoritatii oamenilor, cofetarii au putut sa isi puna in aplicare multe dint
