Hans Joachim Schädlich (n. 1935 la Reichenbach - Vogtland), ocupă pînă în 1976 funcţia de lingvist la Academia de Ştiinţe din Berlinul Răsăritean (Ostberliner Akademie der Wissenschaften). Deşi, începînd din 1969 a scris numeroase lucrări literare, publicarea acestora i-a fost interzisă în RDG cu argumentul tipic folosit de cenzura politică în mai toate ţările lagărului socialist: Nu e pe linie. De altfel el nu a ezitat să-şi exprime, chiar şi sub dictatura comunistă opţiunile politice. A semnat, împreună cu alţi scriitori şi intelectuali de vază din RDG, aşa-numita "Biermann-Petition" (Petiţia Biermann), prostestînd împotriva metodelor de retragere a cetăţeniei, practicate de regimul totalitar împotriva oamenilor de cultură incomozi. H. J. Schädlich emigrează în 1977 în Germania Federală, după ce, în acelaşi an, îi apare în prestigioasa editură Rowohlt volumul de proză Versuchte Nähe (Apropiere încercată), primit de critica de specialitate şi de public cu entuziasm. Stabilit din 1979 în Berlinul Occidental, Hans Joachim Schädlich publică numeroase romane, printre care amintim: Tallhover, Schott, Mal hören, was noch kommt, Jetzt, wo es zu spät ist, Anders ş.a. Despre romanul Anders (Altfel) apărut în 2003, critica afirmă: "şH. J. Schädlichţ este cel mai mare laconic printre autorii germani contemporani. Ficţiunile sale au o rigurozitate întîlnită doar la Uwe Johnson". Cred că ceea ce ne izbeşte de la primele pagini în textul unui scriitor este întotdeauna amprenta lui specifică, marca lui de fabricaţie. La unii e mai pregnantă, la alţii mai greu depistabilă. Eu i-am preferat totdeauna pe cei inconfundabili; dincolo de alte considerente - nu-mi permite nici timpul, nici spaţiul, să intru în detalii - mă voi limita la stil, la scriitură. Autorii care m-au şocat de la prima frază - în calitate de traducător nu prea te poţi înşela - sînt în acest sens: Herta Müller,