La Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă. Univers enciclopedic, a apărut la sfârşitul anului trecut, în colecţia de Opere, iniţiată şi coordonată de Eugen Simion, două volume compacte cuprinzând pentru prima dată într-o ediţie unitară toate romanele lui G. Călinescu: Cartea nunţii, Enigma Otiliei, Bietul Ioanide şi Scrinul negru. Prefaţa e semnată, ca, de obicei, de Eugen Simion, care, în afara unei succinte şi penetrante examinări a textelor amintite, schiţează portretul psihologic şi intelectual al criticului şi scriitorului, dând o largă definiţie a călinescianismului. El reţine câteva trăsături fundamentale, în genere ştiute: modul superior şi integral estetic în evaluarea operei literare, disponibilitatea pentru mai toate genurile şi mai toate artele, stilul creator inimitabil, triumful subiectivităţii în critică, raportarea literaturii române la marile valori universale, în fine, orientarea "geniului turbulent" spre modelele clasicităţii. în privinţa romanului, nu este ignorat compromisul ideologic din Scrinul negru, deşi se caută explicaţii şi chiar justificări nu numai pentru G. Călinescu, dar şi pentru mare parte din generaţia lui de spirite strălucite, care-şi definise personalitatea înainte de război.

Autorul ediţiei şi al rămurosului aparat critic este Nicolae Mecu, un mai vechi şi foarte competent cercetător, afirmat cu ani în urmă, printr-o constantă pasiune pentru scrisul călinescian. El a îngrijit primele trei romane: Cartea nunţii, Enigma Otiliei şi Bietul Ioanide, începând să apară în seria de Opere de la fosta Editură Minerva (1993) şi continuând la Fundaţia Naţională pentru Ştiinţă şi Artă, Academia Română, Institutul de Istorie şi Teorie literară "G. Călinescu" (1998, 2001). Era, fireşte, o ediţie critică pe care o reia acum, corectând-o şi, din cauza lipsei de spaţiu, concentrând aparatul critic. îi adaugă Scrinul