- Social - nr. 39 / 25 Februarie, 2005 A trecut de la "revolutie" un deceniu si jumatate cenusiu, de cautari si sperante desarte pentru tineri. O mare parte dintre ei s-au realizat muncind in strainatate, multi au dat-o in patima betiei si traiesc pe langa casa, din pensia parintilor, doar cativa s-au incapatanat sa practice o agricultura intensiva, din pacate neincurajata, in primul rand la capitolul valorificarea productiei - cel mai dramatic aspect, nerezolvat nici la ora actuala. Interesant de remarcat ca, toate guvernele, indiferent de coloratura, perindate la conducerea tarii in democratie, si-au propus sa sprijine tinerii intreprinzatori din agricultura. Au aparut chiar si un pachet de legi, ordonante de urgenta si hotarari guvernamentale in favoarea lor, din nefericire prea putin aplicate in practica. Mai nou, de cand cu aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, s-au intocmit programe privind pensionarea agricultorilor in varsta si incurajarea tinerilor sa infiinteze exploatatii mari, viabile, in locul celor de subzistenta. Aproape in fiecare comuna din judet intalnesti cativa tineri indragostiti de agricultura, dornici sa devina fermieri europeni, dar fara un sprijin real din partea statului n-au nici o sansa sa se afirme. Prezentam doua cazuri, din zone diferite ale judetului, cu tineri care mai spera intr-o minune.
A lasat confortul de la oras pentru o ferma in satul natal
Emanuel Holirca, de 38 de ani, din Lunca. Tamplar de meserie, a lucrat o perioada la o fabrica din Reghin, apoi s-a intors acasa, si-a cumparat o casa in Lunca, ajutat de prieteni si de parinti, printr-un fel de claca, si-a construit un grajd spatios, o sura si un depozit pentru cereale. La ora actuala creste 10 vaci, de pe urma carora traieste, mai bine zis reuseste sa-si intretina familia, sotia si doi copii. Furajele le produce singur, pe 9 hectare de teren a
