Vreau să atrag atenţia asupra unei cărţi apărute de curînd la Editura Albatros, Tinereţea unui comisar politic de Miron Bergmann. E vorba despre o traducere: romanul a fost publicat iniţial în Franţa, la Ed. Lattés, deducem că după 2000 (pe contrapagina de titlu nu se specifică, aşa cum s-ar fi cuvenit, anul), de vreme ce are ca subtitlu O jumătate de secol mai tîrziu, iar subiectul îl constituie anii '50 în România, în special în mediul literar. Din datele de pe coperta a IV-a aflăm că autorul (al cărui nume mie îmi era necunoscut), s-a născut în 1930, e absolvent al celebrei Şcoli de literatură de pe şoseaua Kiseleff, a fost redactor la "Scînteia tineretului" şi la "Gazeta literară", unde semna cu pseudonimul Miron Dragu în deceniul al şaselea din secolul trecut, iar din 1964 s-a stabilit la Paris. Acolo s-a reprofilat, devenind critic de artă şi expert (specialist în perioada Empire), colaborator la reviste importante şi romancier. Tinereţea unui comisar politic e un roman autobiografic, inspirat din experienţele autorului în România anilor '50, cu multe personaje copiate după modele reale şi anecdotică devenită istorie (mare şi mică). Deşi nu pot să-mi dau seama exact cît e ficţiune romanescă şi cît memorialistică în confesiunea la persoana I a naratorului numit chiar Miron Bergmann, trebuie să spun că volumul m-a interesat nu în primul rînd pentru virtuţile lui beletristice, ci prin raportare la tot ce ştiu despre epocă: din documente, mărturii scrise, alte opere literare cu aceeaşi temă şi mai ales din istoria orală, de la prieteni scriitori ceva mai în vîrstă.

într-un prolog scris "după 50 de ani", autorul îşi defineşte manuscrisul ca un fel de "auto-vivisecţie" şi exorcism, o "mărturie împotriva lui însuşi şi dovadă că a fost prima victimă a crimelor pe care le denunţă", că s-a făcut în aceste pagini "comisar politic al propriei anchete şi î