Termenii argou şi jargon par să-şi confirme, printr-o deviere semantică, trecerea din terminologia de specialitate (lingvistică) în uzul popular. Pentru lingvişti, cele două cuvinte, care denumesc subsisteme ale limbii, pot apărea la plural doar în măsura în care se referă la limbaje sau varietăţi diferite (argoul lumii interlope şi argoul tinerilor, jargonul medicilor şi cel computeristic etc.). Oscilaţii terminologice - reflectate şi în dicţionarele generale, şi în manualele şcolare - au făcut ca cei doi termeni să fie uneori consideraţi sinonimi, alteori să aibă accepţii specializate; azi, cred că e tot mai mult fixată (în contradicţie cu definiţiile din DEX, dar într-o ceva mai mare potrivire cu terminologia internaţională) ideea argoului ca limbaj cu caracter expresiv şi/sau secret, marcînd apartenenţa la un grup sau la o categorie socială (interlopă, marginală, non-conformistă etc.), iar a jargonului ca variantă familiară a unui limbaj tehnic, profesional. În uzul non-standard, s-a răspândit însă o concretizare a sensului celor două cuvinte: argou şi jargon sînt folosite tot mai des, la plural, pentru a desemna termeni sau expresii din argou sau de jargon: "acest personaj (...) a scris un mesaj plin de argouri " (ciuc.openlink). Concretizarea (pe care o putem considera un caz de evoluţie metonimică, prin sinecdocă: de la întreg la parte) intră chiar în stilul aparent standard, de exemplu într-o reclamă pe Internet: "Dicţionar român-englez, englez-român cu 190.000 cuvinte, 32.144 de expresii şi 8.041 argouri " (download.rol.ro). Jargoane, cu deosebire, circulă în ultima vreme chiar în mediile cele mai tipic argotice (în lumea interlopă), pentru a desemna cuvinte şi expresii considerate de argotizanţi ca specifice modului lor de a vorbi. Într-un reportaj despre viaţa de închisoare se relatează adaptarea conştientă la acest limbaj: "îţi schimbi vocabularul c