Sisi îl lămurise că, după ce el plecase de dimineaţă la Vama să înoate în larg, ea se dusese în fundul grădinii la privată şi, lângă potecă, văzuse ceva alb scânteind în grămada roşcată de bolovani de calcar, pe care Mitică se gândea să-i folosească la ridicarea unui şopron. Era marmora. Bustul decapitat. Spălat de aversa violentă căzută în zori şi care acum strălucea în bătaia puternică a soarelui de la miezul verii...Cât trecuse pe-acolo, zi de zi, vreo trei sţăptămâni, dacă nu şi mai bine, n-o văzuse, de praf... Ea pretindea că era un semn. Dar ce o pusese mai mult pe gânduri fusese că statuetei, care trebuie să fi fost zeiţă, dacă nu vreo matroană surghiunită ca Ovidiu, ori născută la Calatis, îi lipsea capul; că soarta, cine ştie cum, i-l retezase...

Mai târziu, peste câţiva ani, Sisi avea să relateze un lucru ciudat. Cu o noapte înainte de a fi arestat o dată cu alţii prin 1940, Cărăuţeanu avusese un vis teribil pe care i-l povestise imediat, trezindu-se. îngrozit, la miezul nopţii... În vis, şeful cel mare... - după ce Carol al doilea anunţase GOAL! parola de începere a execuţiei - era dus într-un camion împreună cu alţii, legaţi cu fire de sârmă ghimpată petrecute pe după gâtlejuri ca nişte juvăţuri, bine fixaţi de bănci, să nu se mişte, după cum se aflase din ziare şi din alte povestiri; şi că, ajungând călăii la şef, imobilizat în acelaşi fel, când să-l strângă şi pe el de gât cu sârma aia oribilă, ca pe toţi ceilalţi osândiţi, nu puteau să-i facă nimica, deoarece şeful era ca zeitatea găsită în grămada de bolovani a lui Mitică şi că şeful, de marmoră, striga, însă cu vocea lui Mitică de la Mangalia... striga cum vorbea acesta mereu ca din Biblie...veţi da seama, tâlharilor, de tăiaţi smochinii cei roditori, dar mâine, în locul lor vor creşte cedrii, ...ceva aşa, ca stejarii. Sisi mai povestea cum o prietenă de-a ei, o prinţesă bătrână,