Ion Barbu a avut o caricatură excelentă în Dilema veche: după alegeri, depanatorul meşterea ceva în spatele televizorului şi spunea: "V-am schimbat lampa cu Năstase". Traian Băsescu începe să se simtă prea bine la televizor şi ar fi tragic să înlocuim lampa cu Năstase cu lampa lui Băsescu. Adrian Năstase a apărut mult prea mult la televizor. Erau zile cînd se înşirau ştirile cu prim-ministrul în cadrul aceluiaşi buletin. Nu mai este cazul să insistăm asupra cauzelor acestui fenomen. Pe lîngă dependenţa televiziunilor faţă de PSD, este vorba şi despre un mecanism defectuos de gîndire a comunicării cu publicul. Politicienii români şi cei care îi sfătuiesc îşi măsoară performanţele în număr de apariţii. Consilierul pe comunicare este mîndru că a crescut rata de apariţii săptămînale a şefului de la 90 la 105. Este o performanţă extraordinară. Studiile de impact nu există, adică nu se ştie exact la ce public a ajuns mesajul, ce a înţeles publicul de acolo şi cu ce a rămas. Dacă ai apărut în Independent şi în Evenimentul zilei, graficul cu apariţii îţi spune că ai apărut de două ori. Am fost şocat să aflu că liderii PSD primeau transcrieri ale talk-show-urilor, chiar şi de la radiouri. O pierdere imensă de energie şi de timp din care rezultau însă strategii elaborate de "liniştire" a recalcitranţilor. Ideea că simpla prezenţă permanentă pe sticlă, în ipostaze presupus favorabile, ar face publicul să te voteze este un barbarism din punctul de vedere al teoriei comunicării. Şi totuşi această idee funcţionează în România. Explicaţia simplă ar fi că în faţa unor lideri nesiguri pe ei ca Adrian Năstase, consilieri mediocri ca Dan Andronic sau Dorina Mihăilescu îşi pot proba uşor presupusa eficienţă, pe principiul: uite, şefu', ce grafic frumos avem săptămîna asta, ai 77 de apariţii. În final, Adrian Năstase a plictisit publicul cu persoana sa. Apărea atît de des pentru a