Marius Iordache s-a afirmat la Universitatea si a fost transferat in campionatul Spaniei, in 1999, coleg de echipa cu un alt oltean, Craioveanu (la Villareal). N-a prins un loc de titular, iar dupa vreo opt luni a revenit in campionatul românesc. La inceput la Steaua, apoi s-a transferat la FC National. Ghinioanele nu l-au ocolit si, in sezonul 2002/2003, accidentat si operat, a jucat doar doua partide oficiale la FC National. Dupa o pauza destul de mare, a revenit acasa si, in vara anului 2003, a semnat un contract cu Universitatea. In sezonul trecut, a avut un clinci cu antrenorul Rednic, dar apoi a revenit printre titulari. La Predeal, in perioada stagiului centralizat, o banala tendinita l-a facut indisponibil pentru turneul de pregatire si jocuri din Turcia. - Cum te simti acum? - Bine, fac antrenamente, dar sint ramas in urma cu pregatirea. De aceea, sint suparat. - Inteleg ca pierzi inceputul returului... - Sper sa revin repede, deoarece de o saptamina am reinceput antrenamentele si, cum sa spun, le-am inceput in forta. Si este bine. - Ti-e frica de concurenta actuala de la echipa? - Mie nu imi este frica. Tot timpul in viata exista concurenta. Si e normal sa fie asa. Referindu-ma strict la situatia mea actuala de la Universitatea: cine este mai bun joaca! - Toate au plecat de la o banala tendinita! - Din pacate, asa este. Am stat vreo doua saptamini din cauza acestei tendinite, dar a fost exact perioada importanta de antrenamente. Am pierdut si perioada de pregatire si jocuri din Turcia. Cu alte cuvinte, tendinita asta a aparut tocmai cind nu trebuia sa fie! Dar nu a fost nimic dezastruos. De ce spun asta? Am citit in presa despre mine, printre altele, ca ar fi posibil sa nu mai joc! - Si cind vei reveni pe gazon? - Cred ca voi fi totusi apt de joc in partea a doua a lunii martie. Vreau sa prind si jocurile din semifinalele Cupei României. - Prindem... finala