Fiecare natie scrie in subconstient un calendar al bucuriilor asteptate. Sperante pe ani, pe luni, pe zile. Pentru 2005, romanii asteptau sa

Fiecare natie scrie in subconstient un calendar al bucuriilor asteptate. Sperante pe ani, pe luni, pe zile. Pentru 2005, romanii asteptau sa se bucure de cota unica, de salarii mai mari, de izbinzi anticoruptie, de leul greu, de succese in integrare.

Nimeni nu se mai gindea, ca pe vremuri, la momente de fericire oferite de fotbalisti. Ultimii ani ucisesera speranta.

Joi seara, 14 tineri in albastru si rosu, care si-au atras celebrii adversari intr-o mlastina de la margine de Bucuresti, ne-au oferit o noapte alba. Fotbalistii de la Steaua au eliminat cea mai mare echipa din lume in 2004. Au infrint supercampioana Europei, Valencia.

Pentru prima oara, rom?nii au fost scosi pe bulevarde si in piete de o echipa de club. Steaua n-a mai fost in ultimele 48 de ore doar o echipa. A fost o stare de spirit.

Doi redactori ai cotidianului nostru au urmarit meciul in ploaie, printre suporterii Stelei

"Doamneeeeeeeeee, fii roman!"

Din pricina faptului ca ziarul se afla sub embargoul impus de Gigi Becali, doi redactori de la ?Evenimentul zilei? si-au cumparat bilete la tribuna a doua si au urmarit meciul in ploaie, printre suporterii Stelei. Una al treilea reporter a vazut meciul de la ?fotolii?. Va oferim un tablou sugestiv cu trairile fanilor inainte, in timpul si dupa incheierea partidei. Cei care au umplut joi seara tribunele arenei din Bulevardul Ghencea au inceput sa spere cu adevarat in calificare dupa primul gol inscris de Andrei Cristea.

Cu trei sferturi de ora inainte de meci, arena din Ghencea, ?templul fotbalului romanesc? - asa cum le face placere stelistilor sa-i spuna -, a devenit prea strimta pentru suporteri. Discutiile dintre spectatori s-au oprit brusc la apa