- marturiseste sotia ambasadorului Germaniei la Bucuresti, d-na Monique Gruber Intr-o discutie fara protocol, Doamna Monique Gruber, sotia Excelentei Sale Domnul Wilfried Gruber, ambasadorul Republicii Federale Germania la Bucuresti, vorbeste despre viata de diplomat in Romania.
- Exista o anumita fascinatie pentru viata de ambasada in randul oamenilor obisnuiti. Cum este, in realitate, viata de diplomat?
- Nu chiar asa de grozava cum se crede. Exista o perceptie falsa asupra a ceea ce inseamna de fapt viata pe care o au diplomatii si familiile lor. Acest lucru nu este valabil numai in Romania, ci peste tot in lume. Viata diplomatica s-a schimbat mult in ultimii ani. Eu m-am nascut intr-o familie de diplomati si de aceea am constatat in timp aceste diferente. Inainte, erau mai multe posturi agreabile. Acum, sunt mai multe probleme cu poluarea, criminalitatea, cu terorismul. Dar viata in diplomatie este interesanta in primul rand pentru faptul ca intalnesti multi oameni.
- Care a fost prima dumneavoastra impresie despre Romania?
- Acelasi lucru m-au intrebat si prietenii cu care corespondez in permanenta, indiferent unde eu si sotul meu ne aflam. Inainte sa venim in Romania, am fost la Belgrad, unde situatia era grea, si mai apoi la Budapesta. Stiam putine lucruri despre tara dumneavoastra. In general, lucruri neplacute, legate de Ceausescu si regimul comunist. Prima mea vizita aici a durat 24 de ore. Am venit cu trenul din Budapesta, noaptea, pe la sfarsitul lui martie, cand era foarte frig si totul era gri. Dar, inainte de a sosi, in vara anului 2003, am avut, pe aeroport, o intalnire neasteptata cu Mircea Geoana, ministru de Externe la acea vreme: o persoana deschisa, care ne-a facut o buna impresie mie si sotului meu, de la prima vedere. Aceeasi impresie ne-au facut-o ulterior majoritatea romanilor. De cand m-am nascut, m-am mutat de
