Medicul de tara e bradpitt-ul sistemului sanitar. In caz ca o doctorita se incumeta sa apostoleze prin comunele patriei, o putem considera J.Lo, fara sa exageram prea mult. Nu exista reprezentatie la Medicul de tara e bradpitt-ul sistemului sanitar. In caz ca o doctorita se incumeta sa apostoleze prin comunele patriei, o putem considera J.Lo, fara sa exageram prea mult. Nu exista reprezentatie la Ministerul Sanatatii sau la Casa de asigurari fara aceste vedete, cap de afis. Atat de iubita este medicina rurala de catre autoritati, ca acestea o tin numai la seminarii si conferinte, in Bucuresti. Ici-colo, mai evadeaza cate un medic, ocupand aproape cu forta cate un dispensar rural, de unde tot incearca sa-l evacueze primarii, caci au nevoie de sediu pentru carciuma sau discoteca. Ca satele n-au medici, se poate vedea fara efort si in Capitala: la camera de garda a spitalelor de urgenta e plin de sateni care n-au de unde lua bilet de trimitere si vin, "in criza", la tratament. De aici, internari, nu totdeauna utile, si o cheltuiala in plus, atat pentru pacientul pus pe drumuri, cat si pentru sistemul de sanatate. Promisiunile autoritatilor n-au iertat nici o metoda de stabilizare a medicilor in rural, de la oferirea unor prime in dolari (mai apoi euro) pana la acordarea de casa, teren agricol sau livada pe rod, medicului. Bine ca nu s-a pus in practica nici una dintre oferte, ca ramaneau spitalele pustii, fugea tot personalul la tara. Dupa ani de asteptari, o solutie a oferit-o piata serviciilor medicale. Supraproductia universitatilor de medicina nu mai poate fi absorbita de orase. In urban se lucreaza pe stoc, medicii de familie ajungand sa se bata pe pacienti. Fireasca ar fi dezvoltarea retelei in "pata de ulei": cei din oras se extind, in comunele suburbane, la inceput, creand o presiune care duce, in timp, la acoperirea unor zone din ce in ce mai departate de cen