E veche, colmatata si prost construita. Canalizarea Capitalei abia face fata unei ploi. Este incapabila sa preia in subterane mizeria prin care inotam pe strazi. Solutia exista doar in teorie.
Baltile negre in care plutesc gunoaie de asta toamna si bulgari de gheata inca netopita vestesc primavara in Bucuresti. Baltile nu se scurg pentru ca, de regula, gurile de canalizare sint blocate de mormanele de zapada innegrite.
Autoritatile, multumite ca au reusit sa deszapezeasca marile bulevarde, isi trag sufletul dupa ultimul viscol, uitind gramezile de zapada pe marginea trotuarelor, unde si mor in bataia soarelui. Apa Nova asteapta primavara ca sa-si mai vada gaurile canalelor. Bucurestiul pare nascut sub o zodie de apa: vara ne inunda orice ploaie, iarna ne potopesc zapezile neridicate la timp.
Zilele astea vin ploile de primavara.
Bucur nu si-a asezat turma unde trebuia
In orasul asediat de puhoaie, autoritatile privesc spre cer si invoca fatalitatea unei canalizari vechi si prost dimensionate. Asta se intimpla imediat ce sint epuizate celelalte variante vinovate: Apa Nova sau Apele Romane, care nu-si fac treaba. Mergind si mai in vechime, o vina ar avea si Bucur, ca si-a asezat turma intr-o zona plata, fara prea multe pante de scurgere.
Prin urmare, organizarea orasului s-a multumit cu albia Dimbovitei care, in zilele noastre, se dovedeste un riu prea mic pentru o ditamai Capitala.
Spre deosebire de Budapesta sau Moscova, orase care-si deverseaza canalizarile in riurile ce le traverseaza, Bucurestiul trebuie sa se multumeasca cu un canal colector construit special pentru scurgerea apelor pluviale si a celor reziduale.
Pentru ca este singura capitala europeana care nu are statie de epurare a apelor uzate, dar si pentru ca asa i-a dus capul pe arhitecti in 1985, la regularizarea
