Uitandu-ma si eu cu sufletul la gura la ceata rosu-albastra de tineri romani care ara mocirla de pe Ghencea cu o indarjire supraomeneasca, am avut o clipa revelatia stadionului Romania. O tara inca Uitandu-ma si eu cu sufletul la gura la ceata rosu-albastra de tineri romani care ara mocirla de pe Ghencea cu o indarjire supraomeneasca, am avut o clipa revelatia stadionului Romania. O tara inca inecata in mocirla chiar si atunci cand nu ploua cu lunile, in care tinerii se straduiesc din rasputeri sa marcheze smulgandu-se din noroiul de zi cu zi. O tara in care pasele pe jos nu ajung la tinta pentru ca le opreste clisa, iar cand mingea vine de sus sare din pamant fara nici o logica si morala, unde te astepti mai putin. O tara in care balonul greu, ud, te izbeste peste fata si orice moment de neatentie inseamna alunecare, cadere si geamatul tribunelor cand adversarul inscrie. Iar cei care castiga intotdeauna, fara macar sa-si pateze costumele scumpe, sunt pe Ghencea, ca si in viata, barosanii din tribuna zero. Tinerii Stelei au castigat si pentru Romania. Tinerii Romaniei, cei care nu joaca fotbal, pierd aproape intotdeauna. Si chiar daca reusesc, rar si ca prin minune, sa invinga, luptand impotriva Romaniei mocirloase, nu vine nimeni a doua zi nici macar sa-i minta "mobilizator" ca le da 100.000 de euro. Dimpotriva, sinistri clovni imbatraniti in rele sug glorie si bani de pe urma lor. C-asa e-n fotbal. Nici nu se stinsese bine ecoul strigatelor de bucurie de pe Ghencea si pe televizor a navalit C.V. Tudor ca sa spuna cum a contribuit el la victoria Stelei: a dat in cotidianul sau personal titlul "Lupta Steaua!", va dati seama, si l-a sunat pe patronul Becali inainte de meci ca sa-i spuna "Calcati-i in picioare, nimeni nu iese decat in patru labe de pe Ghencea, cimitirul e aproape!". Mobilizarea injectata astfel patronului se va fi transmis si jucatorilor. "Asa se vorb