NU NE MAI IMPLICAM Destinul martisorului se pare ca a fost pecetluit. Obiceiul este transformat intr-un mod tragic, ne spune doamna Sabina Ispas, directorul Institutului de Etnografie si Folclor din Bucuresti. CARMEN ANGHEL
Aceste figurine sunt haioase, dar nu respecta semnificatia Martisorului IIn fiecare an, cu cel putin doua saptamani inainte, exista ceea ce am putea numi piata evenimentului, a Martisorului. Asa cum exista o piata a Sarbatorilor de Iarna, care comercializeaza produse specifice Craciunului, exista o piata a Sarbatorilor de Pasti, cu felicitari, cele mai multe, si oua de lemn colorate. Si exista si aceasta piata a Martisorului. Piata Martisorului se intalneste, ca dimensiune temporala, cu celebra de acum si comentata festivizare a Sfantului Valentin si cu, iarasi, revigorata si asumata constientizata sarbatoare a Dragobetelui.
SABLONIZARE SI CONVENTIONALIZARE. Daca urmarim cu atentie piata Martisorului din acest an, cel putin din punctul meu de vedere, este aproape tragic pentru perspectivele intelegerii si acceptarii acestui traditional obicei. Traditional, modern si contemporan, care a strabatut probabil secolele, daca nu chiar mileniile - daca ne gandim ca este atestat inca din vremurile Sfantului Ioan Gura de Aur, deci are o vechime foarte mare. Ei bine, parca niciodata, culoarea si materia din care sunt facute martisoarele nu au fost mai stridente si mai lipsite de valoare. S-a creat o sablonizare oferita de industria de import. Ma refer la prelucrarile din pietre dure sau poissoneurile care sunt pe piata, care conventionalizeaza si mai mult. Ca deritualizeaza, asta nu mai incape indoiala, dar defunctionalizeaza martisorul. Sa ne gandim la momentul in care la snurul impletit dintr-un fir de ata de bumbac sau de lana, alb si rosu, este atasata amuleta. Era o moneda de metal. Atunci cand a aparut moneda aceea, metalul ala
