MOSTENIREA LUI ARGHEZI E o strada intr-un cartier bucurestean. E o casa privita de doua morminte. E o livada cu ciresi, e o alee cu lilieci, e o istorie scrisa pe rafturi cu carti, pe obiecte vechi si sacre. CATALIN PRUTEANU
Tudor Arghezi si sotia sa, Paraschiva, sunt inmormantati chiar in curtea casei de la Martisor, pe care au cladit-o cu mainile lor Martisorul isi traieste viata cu bune si rele de peste 70 de ani. Este casa in care Tudor Arghezi si familia au cunoscut fericirea si durerea, in care marele scriitor a creat unele dintre cele mai mari opere ale literaturii romane din secolul trecut. In 1926, poetul a cumparat de la stat un teren de 17.250 de metri patrati. "In zona erau case modeste cand s-a stabilit Arghezi aici. Tramvaiul nu ajungea decat pana la vechiul abator", ne-a spus profesorul Aurel Ciulei, unul dintre custozii casei de la Martisor. Si fiica scriitorului, Mitzura Arghezi, spune ca locul nu prea era locuit: "Tata cand a cumparat, era o groapa. Erau visini, din care o parte a pastrat. Primaria de sector a vandut terenul foarte ieftin." Arghezi era un om gospodar si s-a apucat de treaba. Voia sa ridice o casa si sa ingrijeasca o gradina. Amenajarea a durat insa vreo 10 ani, din 1930, cand Arghezi s-a mutat cu intreaga familie: sotia, Paraschiva, si copiii, Mitzura-Domnica si Iosif-Barnutiu. Casa si anexele au fost concepute chiar de Tudor Arghezi impreuna cu Paraschiva.
MARTISOARE PE RAMURI. Strada, sau mai bine spus mahalaua, nu avea un nume. Mitzura Arghezi ne-a povestit ca tatal sau a observat cum locuitorii legau de ramurile copacilor, primavara, de 1 Martie, snururi albe si rosii. "Tata a rugat primaria de sector ca, atunci cand vor face strada, sa-i puna numele «Martisor»", povesteste fiica. Rugamintea poetului a fost ascultata si strada a fost botezata dupa numele simbolului romanesc al primaverii.
Inconjurat
