NOROCUL HORNARILOR Oare cat sunt de norocosi cosarii, cei care apar ca martisoare aducatoare de noroc si bunastare, alaturi de potcoave si trifoi? CATALIN PRUTEANU
Cosarii, cei care isi castiga painea pe acoperis, cu sufa si peria, au mai putin noroc decat cred superstitiosii Pentru a raspunde la intrebare, am facut o mica excursie pe Strada Primaverii din Buzau, unde traiesc, in buna vecinatate si desavarsita saracie, trei cosari a caror reputatie se intinde la nivelul intregului cartier Dorobanti. Pe Strada Primaverii, in dimineata unei zile de sambata, gerul se mai inmuiase si oamenii iesisera prin fata portilor. Cel mai varstnic hornar, Ion Dragnea, zis nea Onica, nu era acasa. Pusese lacatul pe usa fara clanta si plecase la un fiu, ca sa-i mai treaca vremea. O femeie din curte ne-a dat drept calauza un copil de-al ei, nu inainte de a-l boscorodi putin pe primarul urbei, pentru lipsa canalizarii, a apei curente si a gazului metan. Noi am remarcat si lipsa asfaltului de pe strada, lipsa camuflata insa de stratul gros de gheata.
Copilul ne conduce la casa fiului cosarului. Zapada din curte este inflorita, ici-colo, de pete mari de sange, semn ca gospodarii au trimis in eternitate si-n oalele de pe aragaz cateva gaini. Suntem dusi in camera de oaspeti, cea cu televizor de firma. "Luati loc", ne invita nora batranului, in timp ce fiul se duce sa ni-l aduca pe nea Onica. Ne indica locul cel mai de cinste din incapere: un scaunel langa soba, la caldura. Ramanem totusi in picioare, pentru ca nu vrem langa soba, iar canapelele sunt presarate cu multe mileuri rotunde si ovale. "Stati jos", insista ea, si ne facem loc intre doua macrameuri, cu sentimentul ca profanam o opera de arta. Pe mobile sunt bibelouri, iar unde acestea lipsesc, sunt asezate simetric cutii cu sampon, balsam, fixativ, gel de par, deodorante. Pe pereti sunt agatate carpete pe car
