LA MUZEU Mesteri populari, studenti la Arte, pensionari iubitori de frumos au sosit la Targul de Martisor de la Muzeul Taranului Roman. CARMEN DRAGOMIR
Un mester adevarat se bucura cand lumea ii apreciaza arta, chiar daca nu sunt foarte multi clienti. Dar clienti se gasesc, mai ales pentru asa minunatii O doamna in varsta ne intampina la intrare: "Am vazut de dimineata o emisiune la televizor despre martisor", ne abordeaza. "Niste aberatii domnleâ! Eu vin dintr-o comuna din Braila, unde inca se pastreaza autenticitatea. Domnleâ, martisorul se face dupa terminarea panzei de tesut. La tara, dupa ce femeia tese, trebuie sa puna capat la panza; resturile care raman de la prosoape sau covoare la care culorile traditionale sunt alb si rosu, se invart si se pun la mana sau la gat. Asta e Martisorul. E primul an cand fac martisoare.... Uitati aicea", zice desfacand o plasa plina ochi cu siruri de margele din bostan si pepene. "E prima mea lansare", rade.
DULCI. La cativa metri departare, o masa intinsa cu inimioare, iepurasi, caprioare sau margele. Din turta dulce. Pe afisul din fata scrie: Onu Avram, mester popular. "Eu fac de 50 de ani turta dulce, au facut si parintii mei, e o traditie, si sper sa o lasam si la copii mai departe, sa faca si ei. Am avut servici, acuma sunt pensionar. La noi la Pitesti, sunt multi care lucreaza asa ceva. Cumpara toata lumea. Modelele se fac dupa sezon. Daca e Martisor, facem martisoare asa cum sunt astea, daca este la Paste facem iepurasi si oua. Avem inimioare si de 200 de mii... Un cocosel, o rotita, multe figuri ca sa aleaga omul ce i se pare lui. De exemplu, asta e un pestisor. Merg astia la Constanta... Si stelele de mare! Merg prin tara cu produse in fiecare an. Dar nu ma duc decat invitat! Cand este sarbatoare intr-un judet, imi trimite scrisoare si ma duc..." Mesteru Avram zice ca nu e pricopseala mare da
